Basarabeanca

O îngropa de vie tăcerea. Și cât de mult îşi dorea ca atunci când ajung să-şi spună noapte bună, să stea mai mult fața în față, să se privească, să se simtă, să se iubească.

Dar, ea înţelege că brațele lui niciodată n-o s-o încălzească strâns la piept, ochii lui n-o s-o privească cu dăruire, iar buzele lui n-o să-i rostească acele două cuvinte  - ... ştiţi voi care! 

Şi, adorm ambii, ea cu gândul la el, şi el cu gândul la alta...

sursa: pixabay.com

Ea, dragostea...
Erau la un metru distanţă, se priveau.
Ea, în ochii lui putea citi 1000 de cuvinte şi totodată.. tăcere.
Emoţiile îi copleşeau de simţeau ambii cum tremură. El s-a apropiat, a luat-o de brâu strâns la pieptul lui şi... a sărutat-o.
Sufletele lor se contopeau într-unul singur, nu mai simţeau pământul de sub picioare, de parcă şi-ar fi luat zborul undeva departe.
Şi sau pierdut în bezna nopţii, printre lună şi stele, departe de ochii lumii, departe de raţiune... departe, în universul lor.

Neînfricoşaţi, sinceri şi fără regrete.